Meditaţia luminii – Georg Kühlewind II

Georg Kühlewind

A DOUA MEDITAŢIE ASUPRA LUMINII:

EU SUNT-ul (Eul – n.r.)

“Primul pas în autoobservare este şi primul pas spre cunoaşterea esenţei lumii.”

Lumina este iniţial intuiţie, ea este intuiţia primordială: lucrurile care ne apar “mai clare” în lumină îşi au originea şi constau din lumina însăşi .

Conceptul care face ca lucrul să fie un lucru, ca el să fie ceva care îi este fundament, este corporalitatea luminii, este lumina încarnată. Lumina se găseşte inclusă în lucruri, ea doarme în ele. În măsura în care omul vede lucrurile, lumina începe să se trezească în om.

Ego-ul sau eul nu vede lumina însăşi, ci vede doar cele luminate; adică lucrurile şi noţiunile lor, pe care nu le recunoaşte ca fiind corporalitatea luminii. Conceptualitatea, lumina ce face parte din Univers, nu este recunoscută ca atare, pentru că acela care ar putea s-o recunoască nu trăieşte în prezentul nemijlocit. Acolo unde lumina poate să apară ca lumină, acolo este Eu sunt-ul. Eu sunt lumina lumii.

Când conştienţa se trezeşte din visul trecutului ei, prima ei intuiţie este următoarea:

Lumină

şi totodată

Eu sunt

COMENTARIU

Ioan Roland

Prima meditaţie asupra luminii a lui Georg Kühlewind ne-a adus în pragul lumii spirituale. Prin această a doua meditaţie, dacă o putem urmări şi însuşi, dacă ne putem identifica cu ea, intrăm, ba chiar am şi intrat, în plină lume spirituală.

Aici cunoaşterea conceptuală este identică cu lumina spirituală – ea fiind totodată garanţia justeţii drumului şi garanţia că adevărul este adevărat; însă în gândirea noţională sau asociativă nu putem fi detaşaţi de interese subiective şi arbitrare, căci ele se simt aici acasă şi îşi exercită puterea cu atât mai intens, cu cât nu ne dăm seama de ele.

Conceptul, evidenţa înţelegerii este esenţa lucrului; el este lumina din care lucrul îşi trage originea. Ioan 1,4: „Într-însul” – în Cuvântul primordial – „era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor”. Revelarea Cuvântului şi a esenţei lui este pentru oameni viaţă în lumină.

Deci, am putea pune semnul egalităţii sau al quasi-egalităţii între idei ce formează următorul şir:

concept = evidenţă = lumină = viaţă = esenţă.

Dar cum se poate trezi conştienţa din visul trecutului ei şi trăi, măcar o scurtă clipă, în prezentul nemijlocit ?

Filosoful Max Stirner, pe care Rudolf Steiner îl aminteşte în “Autobiografia” sa, îşi rezumă filosofia în următoarea propoziţie: ,,Eu sunt eu însumi pentru că singur mă creez: sunt creator şi creatură totodată”.  Trăirea exprimată în aceste cuvinte poate fi pentru conştienţa omenească doar un moment de înălţare; pentru lumină însă, ea este expresia fiinţei ei înseşi: lumina se creează pe sine. De aceea, realizându-se în lumea fizică, lumina se înfăţişează fizicianului ca vibraţii, pe de o parte, dar pe de altă parte, ea poate avea şi corporalitate (fotoni). Prin aceasta, ni se arată că ea stă şi la originea lumii materiale, care nu este altceva decât lumină încarnată.

Iar pe plan spiritual, Eu sunt-ul, trăind în lumină, devine lumină ce se creează pe sine:

Lumină şi totodată Eu-sunt.

Articol preluat din revista Sofianum, nr 1 (13), an III, mai 1995

Tags: