Despre cei care ştiu că Christos există

Ioan Sădeanu

Este o experienţă a omului – aşa cum este un fapt al plantei că ea posedă tulpină şi rădăcină după ce le-a dezvoltat – când el ştie fără chip de îndoială că Dumnezeu există. Pe această treaptă omul nu speculează: unde este Dumnezeu, cine L-a făcut, cum poate să existe dacă nu-L vedem; credinţa în existenţa lui Dumnezeu ţâşneşte din adâncul fiinţei ca o convingere nestrămutată. Lumea există, deci cu atât mai sigur există Acela care a facut-o. Este o experienţă nemijlocită a sufletului sănătos, care îi spune în adâncurile fiinţei că Dumnezeu există.

Aceste suflete nu au coborât încă până în acel întuneric în care Duhul întunericului – Ahriman întunecă organul cu care omul vede – intuieşte existenţa divină.

Aici şi acolo mai există asemenea abeliţi – suflete care nu au încă deplină împărtăşanie cu roadele căderii în păcat.

Pe drumul cel lung al devenirii oamenii trebuie să devină însă cainiţi. Să piardă tot mai mult, chiar în întregime cerul, pe Dumnezeu. Căci numai pe această cale, după cum am arătat în alte capitole, omul se găseşte pe sine. Omul care s-a găsit, care s-a trezit, în Eul său va afla înapoi calea spre Tatăl prin Christos.

Deci, cu Christos ne putem întoarce în trecut, aflând în acesta o semnificaţie eternă.

Când ştim că Christos există, vom afla din nou, dar deplin conştient şi temelia paternă a întregii existenţe: pe TATĂL. Dar aceasta înseamnă că vom fi biruit în noi Duhul întunericului, pe Ahriman, pe Tatăl negării, pentru a ajunge la Tatăl adevărului, al adevăratei afirmări a oricărei existenţe.

Când se formează Eul, când acesta se află în timpul revenirii timpului Eului, timpul celei de a doua veniri a lui Christos, el se găseşte în pustnicie. Aici este şi va fi ispitit întreit. Prima ispită venită de la Satana este aceea a negării lui Dumnezeu. Ateismul este o însemnată răscruce necesară pe drumul devenirii. Şi Eul rătăceşte mult, mult, ca şi oaia cea pierdută, ca şi sămânţa în întuneric, înainte de a fi răzbit la lumină, până ce Il întalneşte pe Domnul vieţii, pe Christos, Lumina care luminează în întuneric.

Cu Christos în mădularele noastre îl biruim pe marele ispititor, pe Satana. Incet şi treptat se dezvoltă în noi roadele acestei biruinţe.

Cei care au trecut îndeajuns prin uşa care este Eul, cu Christos în ei vor birui întâia ispită, ce vine din străfundurile bolnave ale trupului.

Ei ştiu că Christos există

Ei ştiu că Dumnezeu există.

Ei cunosc rădăcinile anatomiei universale.

Tags: