Despre aceia care Îl neagă pe Christos

Ioan Sădean

Din lucrarea: Cunoaşterea lui Christos
 

Da, mulţi oameni, foarte mulţi oameni îl neagă pe Christos. Acest lucru să nu ne mire deloc. Din anumite puncte de vedere el este firesc şi necesar.

Nimănui nu-i vine în minte să-1 nege, de pildă, pe Alexandru cel Mare sau pe Aristotel, marele învăţător, nimeni nu-1 neagă pe Platon, învăţătorul lui Aristotel, sau pe Socrate, dascălul luminat al lui Aristotel. Şi în felul acesta sunt cunoscute şi recunoscute numeroasele figuri şi genii ale neamului omenesc despre care ne vorbeşte istoria. Cu toate că nici unul din aceste figuri măreţe ale neamului omenesc nu a dăruit omenirii atât de mult ca şi Christos, cu toate că nici unul din geniile umane nu a răscolit atât de adânc străfundul sufletului omenesc ca şi Dumnezeul, ţintuit pe crucea de pe Golgota.

Şi totuşi mulţi oameni, foarte mulţi oameni nu cred nici azi în Christos.

Ei cunosc şi recunosc multe din figurile omeneşti ale istoriei şi isprăvile lor. Şi într-adevăr mulţi oameni mari au trăit pe acest pământ dând semenilor lor învăţătură, fapte eroice şi îndrumări pe drumul culturii şi al civilizaţiei. Mulţi oameni au înscris pagini sublime, grandioase în istoria omenirii. Opera lor a fost lumina veacului lor. Opera lor licăreşte până departe în veacurile următoare.

Opera lui Christos străbate toate veacurile şi departe de a fi o lumină, care treptat se stinge, ea creşte cu fiecare eon. Opera lui Christos s-a situat în timp acum 2000 de ani. Ea însă este de natură veşnică, frământând pururi aluatul în devenire al omului, al pământului şi al universului.

Şi totuşi mulţi oameni, foarte mulţi, nu cred în Christos.

Starea de veghe dă omului ocazia să verifice activ existenţa unui lucru şi propria lui existenţă. In acest scop ne slujesc simţurile trupului şi raţiunea legată de creier. Pe drumul trezirii la conştienta eului său, cel mai puţin ajutor 1-a dat omului această veghe, această raţiune, aceste simţuri. Putem, de-a dreptul, afirma: în acest scop a fost creată această lume sensibilă. De când am intrat în conul ştiinţelor pozitive, s-au desăvârşit condiţiile de pe pământ, ca oamenii toţi să se trezească la veghea deplină, tărâm pe care se poate dezvolta conştienta eului individual şi libertatea. In acest scop uriaş, omenirea a dezvoltat un fundal de cunoaştere, există ceea ce poate fi numărat, măsurat şi cântărit, cu alte cuvinte ce cade sub simţuri.

Dumnezeu-Christos devenit om acum 2000 de ani a tămăduit bolnavii, a învăţat poporul, pe ucenicii Săi, a pătimit, cu toate că păcat nu era într-insul, a îndurat moartea pe lemnul crucii, a fost

aşezat în mormânt, a înviat, s-a arătat timp de 40 de zile ucenicilor Săi, apoi S-a înălţat la ceruri. Pe cruce, ca Dumnezeu, a adus JERTFA de mântuire pentru TOŢI oamenii.

Dar ce ştie azi omul într-adevăr despre cădera în păcat şi despre jertfa lui Dumnezeu, despre mântuire ?

Toate acestea, în fond, au fost fapte în spirit, acolo unde ochii de lut nu văd, unde urechile de lut nu aud, ca să poată stabili obiectiv că Christos a trăit şi a săvârşit cea mai înaltă operă pentru fiecare om.

Christos în fiinţa Sa Dumnezeu fiind, ar fi putut creea Temple mai înalte decât templul lui Solomon, piramide mai înalte decât aceea a lui Keops, ar fi putut întemeia opere care să întreacă mult cele 7 opere – minuni ale antichităţii, ar fi putut scrie cărţi care să eclipseze cu desăvârşire Sfintele Vede, Zend Avesta, Cartea Morţilor, Cuvântările lui Buddha, Psalmii lui David, Scrierile lui Moise şi ale proorocilor, precum şi operele grandioase ale tuturor filozofilor greci clasici.

Atunci am fi avut în lume opere pământeşti datorită cărora azi nimeni nu 1-ar nega pe Christos şi mult mai mulţi oameni ar crede în El.

Dar nu acesta era intenţia divinităţii care conduce întreaga istorie.

Christos, personal, nu a lăsat urme care să cadă sub cele 5 simţuri, nu a lăsat opere personale care să poată fi numărate, cântărite şi măsurate. De aceea, iubite cititor, este atât de uşor ca omul modern, în funcţie de mentalitatea lui, să-L nege pe Christos.

Christos este pururi cu noi, cu fiecare om, la uşa fiinţei interioare a fiecărui om El bate.

Dar Dumnezeu este îndelung răbdător. El nu vrea să facă din om un automat al Voinţei Sale.

Dumnezeu aşteaptă până când omul îi va asculta glasul.

Dumnezeu aşteaptă în divină răbdare până ce omul din interior îi va deschide UŞA.

Nu puterea unor fapte exterioare să-1 ducă pe om la Christos, ci fapta cea mai liberă a propriului său interior.

Toate acestea Dumnezeu le-a rânduit aşa, fiindcă a hotărât ca pe om să-1 facă un chip şi o asemănare a Sa.

Un bătrân antroposof

Tags: