Alchimia proximităţii: Întâlnirea dintre bărbat şi femeie

Dorothea Rapp

Istoria lumii a cunoscut o policromie particulară, rezultată din întâlniri dintre bărbat şi femeie: întâlniri amoroase, întâlniri-dialog, contacte la nivel general-uman. Marea paletă a întâlnirilor şi a posibilităţilor este cvasi-inepuizabilă. Tensiunea, care există în mod natural între cele două sexe, nu se limitează numai la contactul fizic-senzorial. Din contră, această tensiune poate deveni fructuoasă pentru alte forme de întâlniri spirituale – ca o potenţială energie ascunsă, care pune în mişcare întreaga polaritate.

Această relaţie spirituală între femeie şi bărbat continuă şi astăzi să nu fie clară. Perturbat de prejudecăţi, înfrânat de frici, procesul cognitiv necesar înţelegerii relaţiei bărbat-femeie nu este îndeplinit nici astăzi decât într-o manieră ezitantă. Totuşi, este posibil să fie recunoscut prin câteva exemple sublime din trecut: Diotima si Socrate, Hildegarde de Bingen şi Împăratul Frederic Barberousse (în scrisorile lor), dar de asemenea la marile amante, regine, poetese, în interacţiunea lor cu partenerii masculini. Aceste exemple arată totuşi că întâlnirea spirituală fructuoasă între o femeie şi un bărbat nu reuşeşte decât acolo unde femeia se eliberează de văluri care o pot limita. În dialogul cu masculinul, femeia trebuie să-şi dezvolte noi capacităţi originale, fără de care nimic nou nu se poate ivi. Femeia trebuie să fie înainte-mergătoare în acest proces; dar cu condiţia ca, de ambele părţi, revendicarea puterii să nu fie o pretenţie. Femeile şi bărbaţii existenţi nu pot fi consideraţi, la modul sincer, individualităţi libere; însă aceasta nu vrea să însemne disimularea sau suprimarea coloraturii specifice de masculin sau de feminin. Omul încarnat este, înainte de toate, o fiinţă umană şi devenirea sa se concentrează pe ceea ce este etern omenesc, pe umanitatea sa; totuşi, modul fiinţei umane de a acţiona, a gândi şi a simţi poartă foarte clar caracteristica încarnării ca bărbat sau ca femeie. Tocmai aceste diferenţe fac ca întâlnirea bărbat-femeie să poată fi productivă.

Forma în care se manifestă această diferenţă poate determina viaţa unei fiinţe umane într-un mod decisiv – chiar dacă nu este şi definitivă, în sensul că toate încarnările sunt tranzitorii, cum spunea şi Rudolf Steiner. În cursul dezvoltării eterne a unei individualităţi, în succesiuni de încarnări, forma individualităţii este alternată, ca şi cum am băga o mână în apă rece şi apoi în apă caldă – până la urmă stabilind un echilibru esenţial pentru miezul fiecărei fiinţe umane supuse diverselor condiţii. Astfel, se cere o dată forma de viaţă masculină şi o dată forma de viaţă feminină, în ciclul reîncarnărilor. Aceasta semnifică totuşi o decizie esenţială a destinului, ca o restricţie care, în anumite cazuri, poate fi trăită ca ceva sfâşietor. Dar această restricţie poate fi compensată de-a lungul întâlnirii cu o persoană de alt sex. În aceste întâlniri dintre două sexe, avem nevoie de a ţine bine treaz în conştienţă ca femeie sau ca bărbat acest joc al alternanţelor, în fluxul oscilant şi întotdeauna divers al încarnărilor (vezi Rudolf Steiner – „Teosofia”, GA 9)… Toate formele adoptate de fiinţa umană, fie masculin, fie feminin, la fiecare reîncarnare alt sex, fac ca fiinţa umană să acţioneze în condiţii misterioase, având un lung trecut în spate şi un viitor la fel de lung în faţă. Toţi oamenii sunt condiţionaţi de-a lungul vieţilor de formele opuse ale reîncarnării: bărbat-femeie, aceste forme prinzând o parte din urzeala marii tapiserii a destinului. O urmă de amintire a acestui lucru vieţuieşte în fiecare om. Încarnarea masculină este totuşi mai închisă în prezent, în „acum”, pentru că ea descinde mai profund în materie. Ca o consecinţă, capacitatea de a-şi aminti a bărbatului adusă în viaţa actuală este ulterior pierdută. De aceea în viaţa unui bărbat, situaţiile în care îşi doreşte să fie femeie sunt extrem de rare, mult mai des această dorinţă de substituire se poate găsi la femei; ele pot aspira cu ardoare la rolul masculin.

Această cunoaştere, care „presimte” schimbările de la o viaţă sau alta, poate atenua opoziţia dintre bărbat si femeie. Întâlnirea dintre o femeie şi un bărbat nu trebuie să fie exclusiv caracterizată printr-o luptă de afirmare şi nici printr-o forţă naturală de atracţie. Din contră, se poate ajunge la niveluri de conştienţă mai elevate, cu condiţia să se realizeze un nou tip de perfecţiune prin care să se includă unilateralitatea celuilalt. Acest gen de „preziceri” ale perfecţiunii umane la întâlnirea dintre un bărbat şi o femeie au dat drept rezultat mari personalităţi umane, acestora întâlnirea bărbat – femeie făcând loc unei noi perspective. O perspectivă în care femeia şi bărbatul se pot atinge într-o manieră nouă şi diferită de cea fizic-senzorială. O manieră liberă şi luată prin decizia Eu-lui, în măsură de a-şi arunca un ochi spre diverse alte vieţi reînnoite.

Articol preluat din revista „Tournant”, traducere din limba franceză de Narcisa Rusen.

Tags: